Claudia Ștefan
În aceste vremuri dominate de agitație și gălăgie în care marketing-ul a trecut de la produse la oameni, Cetatea cucului din nori de Anthony Doerr ne reamintește de subtilitate și discreție. Un roman plin de imaginație și de emoție, care ne poartă prin timp și spațiu, de la Constantinopolul asediat de otomani în secolul al XV-lea, la o bibliotecă din Idaho în zilele noastre, până la o navă spațială care călătorește spre o planetă nouă în viitorul îndepărtat. Firul roșu al narațiunii este o poveste fantastică care traversează secolele pentru a-i vindeca cu subtilitate și discreție, aș spune chiar cu grație, pe cei care înțeleg că atâta timp cât va dura povestea, poți să scapi de capcană.
Și povestea pe care trebuie să o spun este atât de ridicolă, atât de incredibilă, încât nu vei crede niciodată un cuvânt din ea și, totuși, este adevărată.
O poveste dintr-un manuscris vechi de mii de ani, despre Cetatea cucului din nori, un loc imaginar unde totul este posibil. Acest manuscris este descoperit, pierdut, salvat, distrus și recitit de personaje memorabile, care își găsesc în el un sens și o speranță pentru viețile lor.
Uneori lucrurile pe care le credem că sunt pierdute sunt doar ascunse, așteaptă să fie redescoperite.
Anna este o fată orfană care lucrează ca croitoreasă la curtea împăratului bizantin și care visează să devină bibliotecară. Omeir este un băiat cu o malformație la buze care este răpit de turci și forțat să lupte împotriva orașului pe care îl iubește. Zeno este un bătrân veteran de război care traduce texte grecești antice și care se împrietenește cu niște copii pasionați de teatru. Seymour este un adolescent cu autism care se lasă manipulat de niște teroriști ecologiști și care plănuiește să detoneze o bombă în bibliotecă. Konstance este o tânără astronaută care supraviețuiește unei catastrofe la bordul navei Argos și care își amintește povestea pe care i-o spunea tatăl ei când era mică.
Un text – o carte – este un loc de odihnă pentru amintirile oamenilor care au trăit înainte. O modalitate prin care memoria să rămână după ce sufletul a călătorit mai departe.
Toate aceste personaje sunt unite de dragostea pentru cărți și pentru povești, dar și de curajul de a-și urma visurile și de a se opune răului. Un roman despre cum literatura poate schimba destinele oamenilor și cum poveștile pot traversa secolele și galaxiile, păstrându-și farmecul și puterea.
Fiecare dintre aceste cărți, copile, este o ușă, o poartă către alt loc și alt timp.
De Anthony Doerr am mai citit Toată lumina pe care nu o putem vedea. Stilul lui este captivant și poetic, plin de detalii istorice și științifice, dar și de umor și sensibilitate. El ne invită să ne lăsăm purtați de imaginație și să explorăm Cetatea cucului din nori, un loc unde totul este posibil.
o poveste este un mod de a prelungi timpul
Subtilitate și discreție: Cetatea cucului din nori de Anthony Doerr
Romanul mi-a adus în prim plan două gânduri: primul gând se referă la dorința de a mă conecta cu propria poveste la firul roșu al narațiunii. Al doilea gând a fost legat de emoționarea în fața unei povești romantice dintre două personaje de același sex, a fost prima dată când am trăit o astfel de emoție. Povestea de iubire a personajului Zeno pentru un alt bărbat m-a emoționat profund.
Există aceeași plăcere în a privi la acest om ca și în a privi un foc.
Cetatea cucului din nori de Anthony Doerr este o carte care te va face să vezi lumea altfel și să apreciezi frumusețea și forța poveștilor. Un roman cu un final surprinzător și foarte inspirat, pe care te las să-l descoperi. Închizând cartea, mărturisesc că mi-am dorit cu tărie să-l pot crede pe Anthony Doerr când spune:
Chiar dacă tu nu crezi în asta, eu cred. Altfel, pentru ce au fost toate acestea?
