Claudia ȘtefanTeatrul poate fi o sursă inepuizabilă de cunoaștere și înțelegere a naturii umane, de a vedea ca prin oglindă, în ghicitură, alte culturi și alte națiuni. Ca prin oglindă, în ghicitură, mini-festivalul “Poduri de Teatru”, organizat de Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova, mi-a oferit posibilitatea de a vedea spectacolul Coriolanus, tragedia lui Shakespeare, jucat de trupa Teatrului Național “Ivan Franko” din Kiev, în regia lui Dmytro Bogomazov.
Când am aflat că trupa ucraineană va juca Coriolanus pe scena Teatrului Național din Craiova, am simțit un imbold irezistibil să văd acest spectacol. Am fost atrasă de simțul solidarității, dar și de dorința de a înțelege ceea ce scenograful ucrainean Petro Bogomazov spunea: „Dacă nu am mai avea cultura noastră, pentru ce am mai lupta?”
Mini-festivalul “Poduri de Teatru”, care a avut loc în perioada 20-23 aprilie, a marcat împlinirea a 400 de ani de la apariția ediției First Folio a operelor lui William Shakespeare și 50 de ani de la construirea clădirii emblematice a Teatrului Național din Craiova.
Coriolanus este un spectacol complex care ridică întrebări despre loialitate, identitate și raporturile de putere în societate. Personajul Coriolanus este unul controversat, mândru și de o intransigență excesivă, dar și un exemplu de curaj și determinare. Tragedia lui Shakespeare, așa cum au jucat-o actorii din Kiev, mi-a oferit o perspectivă profundă și însângerată asupra lumii în care trăim. Am văzut în această interpretare o oglindă care reflectă situația din Ucraina și o modalitate de a aduce această realitate sângeroasă în fața publicului internațional.
Joc în planuri, efecte vizuale și audio dramatice
Mi-a atras atenția și am găsit foarte interesant jocul în planuri, delimitate prin ferestre, care a creat o serie de efecte vizuale și dramatice ce sugerau ideea că există mai multe niveluri ale realității. În același timp, sublinia ideea de separare și de distanțare între personaje și public, adâncind percepția că vedem universul scenic ca prin oglindă, în ghicitură.
Jocul tribunilor și momentele lor de mimă mi-au plăcut tare mult, au adăugat un plus de amuzament, autenticitate și expresivitate spectacolului.
Muzica a jucat și ea un rol important în cadrul spectacolului Coriolanus, pentru a sublinia starea de spirit a personajelor și a evenimentelor. În momentele de tensiune sau de conflict, muzica a accentua dramatismul situației și a amplifica emoțiile pe care le transmitea scena.
O constelație într-o oglindă atemporală
Coriolanus a fost un spectacol fără un rol principal pentru că toate rolurile au fost principale. O adevărată constelație de personaje, fiecare personaj a strălucit pentru a oferi un spectacol emoționant. M-au emoționat energia și pasiunea cu care actorii au interpretat rolurile și au transmis mesajul spectacolului, subliniind că teatrul este mai mult decât o simplă reprezentare artistică, ci o formă de exprimare a emoțiilor și a gândurilor profunde, o oglindă atemporală.
Spectacolul trupei Teatrului Național “Ivan Franko” din Kiev a fost impresionant. M-au impresionat talentul și profesionalismul actorilor, dar și regia și scenografia spectacolului.
Coriolanus a prins viață pe scenă într-un mod captivant, iar publicul a fost purtat într-o călătorie emoționantă prin universul shakespearian pentru a vedea ca prin oglindă, în ghicitură, o națiune care a înțeles că există un front militar, dar există și unul al culturii, al artei, unde actorii din Ucraina trebuie să lupte, acolo unde le este locul: PE ȘCENĂ!
