Claudia ȘtefanCând personajul Bob din spectacolul TOC-TOC, care suferă de incapacitatea totală de a păși peste linii, a intrat în scenă, am avut o revelație amuzantă legată de aluzia la obsesia pentru liniile drepte dintr-un oarecare an, într-o oarecare zi, când i-am spus mamei că urmează să dau admiterea la Facultatea de Matematică-Informatică, iar ea a zâmbit și mi-a răspus: “Am văzut la televizor un tip care a absolvit facultatea de matematică și acum trăiește cu obsesia liniilor drepte, deplasându-se doar în linii drepte și evitând orice curbă”. Amândouă ne-am amuzat teribil discutând despre tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) pe care aș putea-o dezvolta după cei cinci ani de Matematică-Informatică.
După absolvirea facultății nu m-am transformat într-un Bob care să evite sau să se deplaseze doar pe liniile drepte și nici într-o persoană obsedată de formele geometrice. Ceva TOC-TOC-uri oi fi dobândit, dar nu o să le divulg.
Vorbind de obsesii, personajele din piesa “TOC TOC” sunt de-a dreptul demențial de pline de umor! Avem o femeie obsedată de verificarea lucrurilor de câteva ori, un bărbat care nu se poate abține să spună cuvinte obscene, un altul care se agață de orice obiect din jurul său și numără toate lucrurile până la infinit. Mai este și o femeie care se teme de microbi și boli și una care are nevoie să repete ceea ce spune și pe Bob cel obsedat de simetrie și ordine în totul. Și toți acești oameni sunt în terapie împreună cu un psihiatru care este invizibil, ceea ce face ca întregul spectacol să frizeze absurdul.
Am râs la spectacolul “TOC TOC”, cum nu am mai râs de mult. Piesa de teatru “TOC TOC” este o comedie scrisă de dramaturgul și actorul francez Laurent Baffie, care a avut premiera în 2005 la Paris . Acțiunea se petrece în cabinetul doctorului Stern, un neuropsihiatru de renume mondial în tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Șase pacienți cu diferite TOC-uri se întâlnesc în sala de așteptare a doctorului, care întârzie să apară. Ei decid să înceapă o terapie de grup improvizată, care va genera situații comice și surprinzătoare. Personajele își recunosc TOC-urile și se confruntă cu ele în moduri amuzante, încercând să se ajute reciproc.
Piesa a avut un succes extraordinar în întreaga lume și a fost recomandată de psihologi, psihoterapeuți și psihiatri ca o formă de terapie prin râs. La cât de mult s-a râs la spectacolul acesta, nimeni nu-i poate contesta efectul terapeutic.
În România, piesa a fost tradusă de Raluca Păun și se joacă la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova. Regia spectacolului este semnată de către Alexandru Boureanu și Raluca Păun. Distribuția include actori cunoscuți ca Marian Politic, Alex Calangiu, Romanița Ionescu, Raluca Păun, Costinela Ungureanu, Claudiu Mihail, Ramona Drăgulescu. Vizitează site-ul Teatrului Național Marin Sorescu pentru multe informații.
Personal, am aflat de această piesă datorită recomandării lui Iulian Fira, și poți citi motivele pentru care a recomandat-o pe blog-ul lui.
Momentul princiar din TOC TOC
Momentul princiar din “TOC TOC” este scena dansului dintre Bob și Lili. Lili suferă de palilalie și ecolalie, adică repetă cuvintele sau sunetele pe care le aude sau le spune. Bob suferă de incapacitatea totală de a păși peste linii și are o fascinație pentru ordine și simetrie. Nu-l chemă așa, dar și-a ales acest nume pentru că B-O-B… ai ghicit… este simetric, iar el este fascinat de ordine și simetrie.
