Claudia ȘtefanNuferi negri de Michel Bussi: Trei femei trăiau într-un sat. Cea dintâi era răutăcioasă, cea de-a doua era mincinoasă, cea de-a treia, egoistă. [..] Toate trei erau destul de diferite. Aveau totuși ceva în comun, un secret, cumva: toate trei visau să plece. Da, să părăsească Giverny, acel sat atât de faimos, încât doar numele face o mulțime de oameni să-și dorească să străbată lumea întreagă numai și pentru a se plimba prin el preț de câteva ceasuri[..] Cea de-a treia era cea mai talentată, cea de-a doua era cea mai șireată, cea dintâi era cea mai hotărâtă. După părerea voastră, care dintre ele a izbutit să scape?
După ce am terminat de citit Nuferi negri, scrisă de Michel Bussi, am simțit un sentiment de tristețe amestecată cu uimire. Acest roman uimitor a fost scris de Michel Bussi, scriitor, politolog și profesor de geografie la Universitatea din Rouen. Decorul este Giverny, Franța, casa impresioniștilor și descrie viața și lucrările lui Claude Monet.
Giverny este un sat de pe malul râului Sena în regiunea Normandia a Franței, la 40 de mile nord-est de Paris. Claude Monet s-a mutat la Giverny în 1883, unde a creat iazul artificial cu nuferi care va inspira cele mai faimoase picturi ale lui. Umplut cu nuferi și acoperit de un pod japonez elegant, acesta apare în multe dintre picturile lui Claude Monet, în special în cele create la sfârșitul vieții. Monet a portretizat vârstele timpului – pictând mereu același peisaj în condițiile schimbătoare ale anotimpurilor, vremii, orei din zi…
Vârstele timpului lui Claude Monet în Nuferi negri de Michel Bussi
A trebuit să mă îndepărtez pentru câteva zile de acest roman pentru a-mi aduna gândurile și impresiile, deși am avut un impuls puternic de a scrie despre el imediat ce l-am terminat, de teamă să nu se volatilizeze. Ultimele pagini au fost un șoc pentru mine, nu intuisem nici pe departe finalul.
Nuferi negri are un ton liric, redă realitatea prin exprimare sentimentelor și a emoțiilor personajelor, care îți fură atenția. O narațiune inteligentă care te ține în mod intenționat la distanță de substratul psihologic al poveștii ce aduce implacabil un deznodământ dramatic, refuzând să te conducă spre el. În final înțelegi că totul a fost sub nasul tău, dar ți-a scăpat cumva din cauza superficialității cu care ai privit acest roman: ca pe un simplu roman polițist.
O narațiune de vrăji care se întâmplă în satul Giverny, în satul în care Monet a ales să portretizeze vârstele timpului, pictând mereu și mereu același peisaj în condițiile schimbătoare ale anotimpurilor, vremii, orei din zi… Nuferi negri este declarația de iubire pentru arta lui Claude Monet – cele trei femei din Nuferi negri portretizează o singură femeie ce se manifestă în condițiile schimbătoare ale timpului – vârstele timpului unei femei. Un roman ce culminează printr-un final ce uimește.
Oamenii discuta arta mea și au pretenția că o înțeleg, de parcă ar fi necesar să o înțeleagă, când pur și simplu trebuie să o iubească. – Claude Monet
Te invit să citești Nuferi negri ca pe o declarație de iubire a lui Michel Bussi pentru arta lui Claude Monet.
Cu toții ne privim în oglinda timpului în etape diferite din viața noastră, iar uneori ne surprindem că am uitat cum să zâmbim și că va trebui să reînvățăm, să ne renaștem într-un nou timp, ca în încheierea romanului Nuferi negri.
Îmi apropii chipul de oglinda de pe rama căreia se cojește spoiala. Oare mai știu să zâmbesc? A trecut atât de mult timp… Fac o încercare. Trec de partea cealaltă a oglinzii. Nu mai văd o bătrână în oglindă. E zâmbetul voios a lui Fanette. Sunt ochii lui Stéphanie, cu irizări de nuferi. Vii, atât de vii.
