Claudia Ștefan
mpreună cu prietenele de la clubul de lectură Smartopia, m-am dus la filmul De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin, realizat de Carla Maria Teaha, împinsă de curiozitatea de a întâlni omul din spatele poveștilor celor care vorbeau cu admirație și pasiune despre Nora Iuga. La primele secvențe de film m-am întrebat ce caut acolo, vedeam pe ecranul de cinema o femeie bătrână cu o rutină aparent banală, fără să dezvăluie o aură personală. Dar aura nu a întârziat să se arate. În lumina filmului De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin, am descoperit nu doar o poveste despre cuvinte și întâmplări, ci și un tablou viu al tinereții fără bătrânețe în figura captivantă a Norei Iuga. Această călătoare prin universul cuvintelor emană o energie debordantă, cu un spirit tânăr ce dansează în fiecare secvență, iar povestea ei devine o poezie a trecerii timpului și a tinereții veșnice.
Articolul meu se va opri la șase reflecții personale pe care le-am avut în timpul și după vizionarea filmului De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin.
Un Zâmbet Care Înfruntă Timpul!
Nora Iuga, la vârsta de 92 de ani, ne încântă cu un zâmbet care pare să înfrunte timpul. În fiecare răsuflare, în fiecare privire, se simte acea energie vibrantă, o flacără a tinereții care continuă să ardă. Zâmbetul său devine o amprentă a unei tinereți care nu se teme de trecerea anilor, ci îi sărbătorește cu grație.
Dansul Cuvintelor și Eternitatea Poveștii
În timp ce Nora Iuga pășește prin viață, cuvintele ei devin pași într-un dans al tinereții fără bătrânețe. Fiecare literă este o notă într-o melodie eternă, iar energia sa debordantă nu face altceva decât să contureze o poveste în care timpul pare să se oprească pentru a o admira dansând pe notele cuvintelor sale.
Călătoria Infinită și Secretul Tinereții
Cu o călătorie ce nu cunoaște sfârșit, Nora Iuga devine o ghidă a secretului tinereții fără bătrânețe. În fiecare cuvânt, în fiecare amintire, descoperim că tinerețea nu este doar o perioadă temporală, ci o stare de spirit perpetuă. Este o călătorie infinită, o călătorie care nu se sfârșește niciodată, iar Nora Iuga este un martor al acestei călătorii fascinante.
Zborul Cuvintelor și Visarea în Litere
Atunci când Nora închide ochii înainte de culcare, lumea ei se transformă în șiruri nesfârșite de fețe umane. Ochii închiși devin poarta către o lume în care tinerețea, cu expresiile ei variate, prinde viață. Dar nu este doar o lume de imagini; pentru Nora, visul este în cuvinte. În această lume onirică, literele devin aripi ale imaginației ei, iar visarea devine un dans plin de energie și tinerețe.
Iubiri Diverse, O Sursă Infinită de Tinerețe
Povestea iubirilor Norei Iuga devine o sursă inepuizabilă de tinerețe. Fiecare iubire, fie că îmbracă chipul unei fețe diferite, este un surâs al tinereții. Prin cuvinte și imagini, descoperim că iubirea pentru viață, pentru oameni și pentru cuvinte este combustibilul care menține flacăra tânără în inima Norei.
O Poveste a Tinereții Fără Sfârșit
De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin nu este doar un film, ci o călătorie în inima tinereții fără bătrânețe. E o poveste despre dansul cuvintelor, despre zâmbetul care înfruntă timpul, despre visarea în cuvinte și despre iubirea care devine o sursă infinită de tinerețe. Nora Iuga devine o poezie vie, o poveste a eternității tinereții într-un timp care pare să nu se oprească niciodată.
Am ales șase reflecții personale pentru că șase este numărul divinității pentru a crea o lume; de această dată, lumea este cea a Norei Iuga, sub cerul ei senin. Dar povestea continuă cu numărul Șapte care este rezervat eternității ce va urma, pentru că lumea Norei Iuga se întinde într-un univers vast și atemporal.
Cu siguranță, pe ecran am văzut-o pe Nora Iuga așa cum se reflectă în luminițele din ochii regizoarei Carla Maria Teaha când vorbește despre aceasta, dar totuși o Nora Iuga, un spirit autentic, îmbrățișând această lume cu delicatețea unei raze de soare și cu curajul și forța biruitoare în timp a prezenței ei luminoase.
Am întâlnit la Inspire Cinema Craiova o Nora Iuga pentru care îi sunt recunoscătoare regizoarei Carla Maria Teaha. Vă recomand s-o întâlniți și voi prin intermediul filmului De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin pentru că e ca un răsfăț tandru în lumina unei raze de soare ce pare efemeră, dar transcende timpul cu subtilitate.
