Acolo unde se avântă vulturii – Alistair MacLean
De ziua copilului vă recomand o carte de acțiune care trezește în noi spiritul aventurii și al îndrăznelii. Cartea a fost scrisă de Alistair Stuart MacLean, cel care a scris scenariul filmului ce poartă același nume, devenit unul dintre cele mai cunoscute filme de război.
Nu am mai citit de mult, poate de prea mult timp, ceva de genul, iar peste carte am dat întâmplător și, începând să citesc, m-a captivat pagină după pagină. Este o ficțiune, dar ne reamintește că au fost timpuri când oamenii depășeau cercul lor comod și egoist de a fi, făcând fapte de curaj pentru semenii lor își riscau conștient viața, jertfindu-se. Da, între timp mai și iubeau, râdeau, dansau...
Fragment 1:
"Se furişară spre toaleta femeilor[...] - Asta n-o să fie o ispravă demnă de glorie în necrologul meu, incercă Schaffer să glumească, dar cu o perceptibilă undă de îngrijorare în glas. - Adică ce? - Păi, "Mort pentru patrie, într-un closet de dame, în Bavaria Superioară!" Cum să mai odihneşti întru Domnul, cu o asemenea obsesie? [...]
Linişte. Apoi, o lovitură puternică zgudui uşa din ţâţâni. Încă o izbitură, şi câteva aşchii săriră din porţiunea din jurul broaştei, "incă de două ori şi gata", îşi zise Smith. Dar nimic. - Hans! exclamă unul dintre nemţi, cu un amestec de consternare şi demnitate uitragială. Ce-o fi în mintea ta? Nu ştii să citeşti? - Ce să... Tăcu brusc, după care reluă, pe un ton defensiv şi ruşinat: Damen! Doamne Dumnezeule! Damen! Cei doi se indepărtară şi conversaţia lor se pierdu.
- Lăudată fie moştenirea noastră comună angio-saxonă, murmură Schaffer, uşurat. - Ce tot îndrugi acolo? întrebă Smith, slăbind strânsoarea pumnilor încleştaţi pe Schmeisser; palmele îi asudaseră. - Simţul ăsta, total deplasat, al pudoarei... explică Schaffer. - Aiurea, făcu Smith, sec, nici vorbă de pudoare, e chestie de simţ al conservării. "
Unde se avântă vulturii - Alistair MacLean
Fragment 2:
"Li se dezvălui un peisaj de basm, insuportabil şi inadmisibil de frumos, un decor de poveste făurită în negura timpurilor, pe tărâmul visului, un tărâm mai bun şi mai generos, aşa cum omului nu i-a fost nicicând dat să cunoască, din ziua în care a ridicat mâna împotriva fratelui său. "Aşa ceva nu poate să existe, reflectă Smith, dar iată-l aici, în faţa ochilor mei, paradisul de aur, care n-a existat niciodată[...]"
Unde se avântă vulturii - Alistair MacLean
