Cartea care provoacă insomnie - Harta lumii nevăzute de Tash Aw
Cand ati citit ultima data o carte care v-a captivat atat de mult incat v-a provocat insomnie? La mine a trecut ceva timp de la ultima carte care a avut efectul asta asupra mea pana la Harta lumii nevazute a lui Tash Aw.
Harta lumii nevazute e o alta carte pe care am ales-o pentru ca mi-a placut titlul. Scriitorul Tash Aw e contemporan cu noi, s-a nascut in 1973 in Taiwan din parinti malaezi.
Imi place sa citesc cartile scriitorilor straini contemporani cu noi, pentru ca imi place sa descopar trairi, emotii, realitati, dintr-un alt colt de lume, care sunt actuale sau nu prea indepartante de timpul in care traim.
Va recomand aceasta carte daca inca nu ati citit-o, mai ales ca e o vreme perfecta pentru lectura. Sa-mi spuneti daca a avut acelasi efect de insomnie si asupra voastra.
Cand spunem ca adormim repede seara daca citim, e semn ca nu avem in mana cartea potrivita.
Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele înspumate ale refluxului şi valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuşi ascunsă vederi, dincolo de tufişuri pitice şi de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decat pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul să se strecoare sprinten printre bolovanii prătoşi. Uneori, pietrele se sfărâmau sub picioarele lui, dar el continua cu pasul sigur, fără să încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aştepta pe Adam, îi întindea mâna ca să-l ghideze și să se asigure că n-o să cadă. Nu-i plăcea când Adam cădea. Dar marea era aproape, simțeau prospetimea brizei, iar vuietul valurilor creştea pe măsură ce urcau panta. Nici măcar când alunecau nu țineau seama de ascuțişul pietrelor de sub tălpi.
- Acolo, Adam, a zis Johan când au ajuns în vârful movilei. Acolo e!
Adam s-a aşezat pe un bolovan plat aflat alături. Abia mai respira după atâta urcuş şi i-a trebuit ceva timp să i se obişnuiască privirea cu ce avea în față, o nesfârşită întindere de întuneric presarată ici-colo de stropi de lumină pe crestele valurilor. Nici culoarea mării n-o bănuia, un negru de cerneală, precum cerul nopții. Și nici orizontul nu se vedea.
Johan şi-a petrecut un braț pe după umerii lui Adam.
- Am reuşit. Mereu am zis că într-o zi o să vedem marea. Împreună
~ "Harta lumii nevăzute", Tash Aw
Citește cu poftă!
