Drumul către noi înșine sau Lungul șir al alegerilor♔♛

- O să-mi anunțați părinții? - Nu, îi vei anunța tu! Îți dau timp să-ți asumi. Într-o asumare există ceva demn chiar și atunci când ne asumăm o faptă rușinoasă. - Îi voi anunța în acest weekend pentru a fi față în față cu ei... Apel... - [...] Voiam să vă spun că i-am anunțat, așa cum mi-ați cerut și cum este și corect.[...] - Îți mulțumesc că ți-ai asumat acest lucru, e un act de curaj. Știu că nu ți-a fost ușor, dar cu toții mai și greșim în viață. Iar aceste greșeli sunt în primul rând față de noi înșine, față de ceea ce suntem noi și însemnăm sau vrem să însemnăm cu adevărat. Importantă este atitudinea pe care o avem, ea este ceea ce aduce frumusețe în viața noastră și face ca și greșelile să aibă sens, pentru că din ele putem învața ceea ce ne dorim și avem nevoie să fim. - Vă mulțumesc pentru aceste cuvinte! Doriți să vorbiți cu părinții mei? - Nu! Spune-le, te rog, părinților tăi, că nu vom mai discuta pe acest subiect pentru că lecția a fost învățată.[...] Da, viața e o continuă alegere, iar de cele mai multe ori alegem între 1 și 0: alegem să iubim sau alegem să urâm , alegem să ne bucurăm sau alegem să ne întristăm, alegem să fim fericiți sau alegem să suferim, iar uneori alegem chiar să fim sau alegem să ieșim din scena vieții. Și tot acest șir de alegeri este drumul către noi înșine.

Ochii văd numai ceea ce mintea este pregătită să înțeleagă, spunea Henri Bergson, cred că și cu iubirea este la fel: iubim doar ceea ce inima este pregătită să accepte, să dăruiască, să iubească. De aceea e important să ne antrenăm mintea și inima în a face alegeri... ♔♛