IERBAR sau Unde timpul a devenit grădină
Într-o zi am vrut să uit și am început să uit, într-o altă zi am încetat să-mi amintesc, apoi toate zilele au fost la fel, până într-o zi când am vrut să mă reîntorc la acea primă zi de gânduri și emoții, "unde timpul a devenit grădină". Spectacolul IERBAR, jucat de actorii Teatrului Național Târgu-Mureș, este ca o grădină de gânduri și emoții la care am vrut să mă reîntorc, cu flori și plante care se învârt în jurul a două fire de timp: unul care se îndreaptă spre uitare și altul care încearcă să își reamintească trecutul. În mijlocul acestei grădini, există o seră, în care se petrec metamorfoze uimitoare, iar ecranul-fereastră, care aduce cinematografia în sala de teatru, oferă spectatorului o perspectivă a timpului ce curge prin eternitate.
În IERBAR viața este poezie, cu versuri și rime care se contopesc într-un dans, iar natura este scena care ne oferă un spectacol al trecerii timpului. În acest spectacol, cuplurile tinere, de vârstă medie și în vârstă își trăiesc viețile în moduri diferite, dar toți simt același freamăt al efemerității și fragilității existenței umane.
Un rol de jucat și o poveste de spus
Spectacolul Ierbar ne reamintește că, asemenea plantelor din ierbar, fiecare om are un loc unic și important în spectacolul vieții, un rol de jucat și o poveste de spus. Toți suntem conectați la universul infinit și misterios, care ne întâmpină cu frumusețea sa nesfârșită și ne amintește că suntem inseparabili de tot ceea ce există.
IERBAR este un spectacol care trebuie văzut. Având ca sursă de inspirație volumul de poezie al Simonei Popescu, Cartea plantelor și animalelor, Radu Afrim și Simona Popescu au creat o dramaturgie în care personajele jonglează cu sensibilitatea și bășcălia, creând un spectacol care aduce teatrul mai aproape de prezent. Într-un mod plin de haz, cu momente poetice și de reflecție filosofică, magicul se împletește cu concretul.
Scenografia Irinei Moscu creează o atmosferă plină de energie, cu parcelări luxuriante, o seră plină de metamorfoze și o alee de pietre ce străbate pământul reavăn. Este ca o grădină sălbatică, care te tulbură prin evocarea unei lumi familiare și totuși aproape dispărute, ca o metaforă a trecerii timpului în care actorii Teatrului Național Târgu-Mureș aduc pe scenă povești de "unde timpul a devenit grădină".
Credit Fotografii Smartopia
