Clar de luna

S-a rupt arcuşul, nu mai cântă acum vioara. Vibrant a fost cândva cântecul ei! Acum se odihneşte într-un colţ pe-o masă Şi doar tăcerea mai vorbeşte de trecutul ei.

În noaptea asta este lună plină, iar raza Lunii va trezi vioara. Împreună vor cânta serenada reîntâlnirii ce izvorăşte, în puterea nopţii, sub clar de lună.

Când zorile se vor ivi, va tace iar vioara. Privirile o vor găsi pe colţul mesei, la fereastră, în aşteptarea unei nopţi cu lună plină. Şi-atunci, trezită de raza lunii, îşi va cânta iar chemarea

~ Clar de luna, Claudette Estienne ♡☆♧